inapoi la REPORTAJE
continuare la: Ploiesti – Valenii de Munte – Maneciu ( I )Valenii de Munte ne-a intampinat cu o ploaie rece, ploaie ce avea sa ne insoteasca o buna bucata de drum spre Maneciu.
Am lasat vechiul pod in urma si ne-am angajat pe panta ce duce la iesirea din oras.
Am depasit drumul care merge direct la Intorsura, am trecut de bifurcatia cu Drajna si chiar daca ne-a parut rau ca nu ajungem la Tabla Butii aveam speranta ca ce o sa intalnim in preumblarea noastra o sa fie interesant si merita vazut.
Suntem pe Valea Teleajenului
Vedem in stanga calea ferata si ne uitam dupa semnalul de intrare.
Am o mica controversa cu Lok, nici nu se putea altfel, privind numarul de treceri la nivel pana la Maneciu.
El sustinea ca sunt doua, eu trei.
Intram in Teisani si Lok isi pune flerul la incercare.
Face stanga, urmeaza drumul si dupa o curba larga intra la dreapta pe macadam.
Opreste aproape de linii.
In dreapta gara iar peste linii un drum care vine direct din nationala.
Le spun sa ma lase acolo si sa ma preia de pe partea cealalalta.
Ploua.
Ploua fara incetare.
Bag aparatul foto la “scuteala” si trec peste linii.
O imagine superba spre Maneciu.
Panta.
Nu pot face poza ca este cam incetosat asa ca ma concentrez pe cladirea statiei.
Primul lucru ce-mi sare in ochi, pe langa cei ce se plimbau prin fata garii, este acoperisul in patru ape in stilul caselor secuiesti.
Aha, zic, iata si diferenta. Doua perioade diferite de constructie a liniei. Influente diferite de arhitectura si o alta geometrie generala.
Trec dincolo de linii nestiind pe ce sa pun aparatul ca sa stea nemiscat si sa pot da zoom, cu ploaia peste mine si, basca, o pereche de “schwarzeneggeri” de la firma de paza, umflati in bluzoane de parca ascundeau tancuri, ce se holbau la mine.
Cobor putin panta spre drum. Scot aparatul si incerc sa incadrez cladirea statiei, sa dau zoom si sa stau nemiscat.
Prind doua cadre si o iau spre DN.
Din fata “Pandele” cu farurile aprinse imi vine in intampinare.
Urc si Lok zice sa mergem pana langa linii poate reusesc sa mai fac doua fotografii.
Las geamul jos. Ploua.
Fac pozele mai mult din mers.
Nu prea suntem incantati dar astea sunt conditiile.
Iesim in DN si ne angajam spre Maneciu.
Ajungem la intersectia cu fostul drum inchis circulatiei publice, asta inainte cu multi ani, care merge la Drajna.
Le dau cateva detalii legate de drum si de ce “grozavii” au fost prin zona.
Case cu arhitectura frumoasa, majoritatea vechi, altele, constructii noi, cu “design ultra modern”, ha!, ne aduc aminte de Bucuresti si inghesuiala pe metru patrat din noile cartiere.
Indepartam gandurile urate odata cu oprirea ploii si traversarea caii ferate ce trece pe dreapta.
Nu va mai dau amanunte ca ati invatat.
Fler, viraj dreapta apoi stanga scurt pe langa sine si oprim langa WC-ul statie Homorociu.
Alt stil de arhitectura dar asemanator cu cel de la Teisani.
Loc ingrijit si curat unde se vede mana de gospodar.
Coboram.
Merg sa vorbesc cu oficialii si obtin aprobarea asa ca nu ne ramane decat sa trecem la treaba, adica sa facem fotografii si sa “cautam istoria”.
Ploaia ne-a ocolit cu desavarsire chiar daca uneori a mai incercat sa ne sperie cu cativa stropi.
O cladire foarte frumoasa care, parafrazandu-l pe Catalin, ar arata impecabil pe o macheta cu trenulete electrice, o macheta cu subiect romanesc.
Aici am gasit si singurul vagon de marfa iar Lupu nu a ratat ocazia sa se fotografieze pe platforma franarului …
… in timp ce Sesamcave contempla viitorul trenuletelor electrice in era Digitrax iar je si Lok umblam dupa una si alta …
… iar de la inaltime, nu se putea altfel, activitatea noastra era supravegheata cu strictete in timp ce la capatul Y al statiei era o armonie si liniste deplina.
Foarte interesant ni sa parut schimbatorul de cale din dreptul rampei de marfuri cu tija felinarului de o lungime apreciabila amintind de schimbatoarele germane.
Detaliile au dezvaluit ca este de productie “Macazul” de care, sincer nu am auzit pana acuma.
Surprizele nu s-au terminat aici.
Schimbatorul de cale, foarte asemanator cu ce facea PIKO pe cand avea linii din tabla, era datat 1920, iar la producator scrie “RESICZA” fapt care ne-a convins ca nu este cel original montat la constructia liniei.
O inima dupa care sigur s-a inspirat PIKO cand a facut macazele pentru trenulete electrice.
Sinele liniei, datate 1911 sunt sigur cele originale. Au fost pastrate sistemul simplu de fixare cu tirfon la traversa si jontarea cu eclisa in forma de L. Credem ca si traversele sunt cam din aceiasi perioada. Poate o diferenta de cativa ani.
Dupa ce am mai stat de vorba cu Impegatul de Miscare care ne-a mai dat cateva amanunte despre ce a fost odinioara pe aceasta linie am mai facut o poza cu borna kilometrica …
… ne-am luat ramas bun de la gara si am plecat din nou la drum.
Casele se succed cu repeziciune pe o parte si alta a drumului.
Abia am timp sa vad cate ceva.
Traversam inca de doua ori calea ferata si ne apropiem de Maneciu.
Culmea!
Nu ploua.
O fi de bine?
Si DA si NU, deoarece am ratat viaductul si ne-am oprit, facand stanga la monument, cum altfel, langa halta Maneciu Pamanteni.
Cand te uiti spre Valeni parca ti se face frica de cum se vede panta din acel loc dar iti mai vine inima la loc cand intorci privirea spre Maneciu Ungureni mai ales ca suntem asistati si nu vrem sa ne facem de ras.
Cladirea statiei nu mi-am dat seama daca a fost modificata sau nu dar este foarte frumoasa.
Detalii din lemn pe care nu le-am mai vazut pana acuma.
Sigur a existat o singura linie avand in vedere zidurile de sprijin.
Totul este inchis dar nu putem sa nu remarcam cele doua inscrisuri de deasupra usilor care ne spun cu exactitate unde este sala de asteptare si unde este biroul impegatului de miscare.
Asta ca sa nu le incurcam.
Intoarcem si nu mai oprim decat in gara la Maneciu.
Avem parte numai de surprize placute.
La linia intai o garnitura de etajate, cate patru cuplate, dar diferite ca desen al acoperisului, asteptand sa fie luate la remorca de un DA060 si sa plece spre Valenii de Munte – Ploiesti Sud
Asa ca prieteni modelisti stati linistiti.
Nu este neaparata nevoie sa modificati acoperisul etajatelor DR sau PKP ca sa-l faceti drept. Trebuie putin umblat la geamurile frontale, la interior daca va supara si putin de tot la inscriptionare.
Maneciu
Loc de intalnire al trenului de cale normala cu cel de linie ingusta.
Oras ce-mi aduce aminte de prima mea calatorie cu “Mocanita”, o calatorie de la Maneciu la Cheia. O calatorie pe ploaie intr-un vagon inchis pe boghiuri.
Primul lucru pe care-l vezi cand vii la peron este vechea pasarela peste linii construita din sina pentru cale ingusta.
Sina produsa de Krupp si datand din 1905.
Astazi datorita deteriorarii nu mai este utilizata si chiar daca ar fi in stare buna nu vad cine ar urca pe ea sa traverseze liniile avand in vedere traficul.
In timp ce baietii isi faceau de lucru prin statie, eu, daca tot nu am putut trece pe pasarela sa fac niste poze, am trecut peste linii si m-am oprit la linia industriala ce coboara de la capatul X
Am promis niste detalii ce pot fi o sursa de inspiratie pentru machetele noastre la scara.
Linia duce direct la fosta Intreprindere Forestiera dar nu oricum ci trecand printre ziduri de sprijin facute din piatra zidita fara niciun fel de liant dupa o tehnica veche dar foarte intalnita in zona de munte a Prahovei.
Nu am luat drumul liniei banuind ca trebuie sa se opreasca intr-o poarta asa ca am luat-o pe drumu si am ajuns tot acolo.
Ba mai mult am gasit o pasarela peste linie. O pasarela care mi-a placut foarte mult.
Evident ca nu am rezistat tentatiei si am urcat pe ea si am facut o fotografie cu intrarea si un LDH oprit pe linii.
Numai surprize placute.
Sa mai zica cineva ca machetele de depozite sau ateliere care au in structura combinatia de lemn si caramida nu au fost si pe la noi.
Poate fotografiile care urmeaza, garantez ca sunt facute la Maneciu, ii conving …
… iar in completare un sopron integral din lemn
Bucuros nevoie mare de cele vazute am trecut pasarela si am luat-o spre capatul Y al statiei.
Nu a trebuit sa caut prea mult ca sa gasesc ceva de fotografiat.
Aproape m-am lovit de o realizare a lui “Macazul” si un “mini” podet peste un canal de scurgere realizat pe vremea “Regelui Nit”
Nu toate liniile se opresc aici.
Una dintre ele continua pana la baraj iar imaginea statiei, vazuta de la capatul Y, este de exceptie chiar daca in ea nu se afla decat un singur tren.
Ce parere aveti de incrucisarea cu macaz actionata integral manual?
Cladirea statiei nu impresioneaza prin arhitectura. As putea spune ca este chiar banala.
Cladirea, castelul de apa, WC-ul si nelipsita fantana cu apa potabila.
Coloana hidraulica, din cate am mai vazut prin poze, se pare specifica CFPV, si placa turnanta manuala.
Cam asta a fost sau mai bine zis pana aici asta a fost.
Am stat de vorba si cu localnici si cu cei de la CFR de la care am mai aflat cate ceva, nu multe, ca asa sunt muntenii, trebuie sa le scoti vorbele cu clestele.
Trebuia sa ne pregatim de drum ca nimic nu prevestea o indreptare a vremii …
… iar ceasurile erau destul de inaintate.Trebuie sa ajungem cat mai repede la Brasov.
Ne facusem planul sa ajungem acolo pe la 12:00.
Nu a fost sa fie.
Urma ca atunci cand ajungem sa-l sunam pe Catalin sa ne spuna exact unde este plasata remorca automotorului CFPV si sa mergem sa o vedem, fotografiem si sa facem cateva masuratori.
Din nou la drum …
continuare: Ploiesti – Valenii de Munte – Maneciu ( III )
inapoi la REPORTAJE
Text: LDHEditare: FloS
Foto: Lok, Sesamcave, Lupul Alb si LDH.
