Ploiesti – Valenii de Munte – Maneciu ( III )

inapoi la REPORTAJE

continuare la: Ploiesti – Valenii de Munte – Maneciu ( II )

Poate ca ar fi trebuit sa dau alt titlu, dar am zis ca este mai bine asa.
In fond face parte din acelasi periplu si este o extensie a traseului initial.

Ideea mi-a venit cu o seara sau doua inainte cand, indemnat de Catalin, m-am gandit ca nu ar fi rau sa dam o raita pe la Brasov si sa vedem pe viu remorca automotorului CFPV.

Buna decizie. Organizarea a avut putin de suferit dar ne-am descurcat.

Din nou la drum …

Plecam si parca am facut un contract cu ploaia.
Ne urmareste pas cu pas si ne permite din cand in cand sa coboram din masina sa facem fotografii.
De data asta s-a incapatanat cum s-a incapatanat Sesamcave sa ne demonstreze ca in vest este foarte curat, ca au voie sa faca fotografii in gari si la materialul rulant.

Nu ne-am obosit sa-i explicam si sa-l facem sa inteleaga ca si la noi se pot face poze in gari deoarece a fost cu noi si a vazut.
Trebuie respectate niste reguli si trebuie cerut acordul celor ce pot sa-l dea.
Daca te furisezi cu aparatul in mana ca paparazzi nu ai sa faci nimic.
Daca le vorbesti de sus nu ai sa faci nimic.
Daca invoci ca afara nu iti spune nimeni nimic atunci cand fotografiezi nu ai sa faci nimic.

Masina se angajeaza pe sosea.
Soseaua buna, dar uda.
De sus cad perdele de apa.
Trafic moderat.
Ma pun iar pe povesti si le zic cum era pe vremea cand mocanita mergea de la Maneciu la Cheia. In acea vreme drumul era cu macadam si mult mai jos, mai aproape de Teleajen.
Atunci, cand am mers pentru prima oara cu mocanita, oau cum trece timpul, am mers intr-un vagon de clasa pe boghiuri. Erau doua astfel de vagoane si o platforma.
Ploua ca acuma. Luna si anul erau altele.
Am stat tot drumul la fereastra si m-am uitat la peisaj iar cand “sarpele” se inscria in curba, vedeam locomotiva. Vagon cu banci din lemn. Nu stiu daca erau sau nu erau confortabile ca nu am stat o clipa jos.
Mergeam in tabara la Cheia. Tabara modelistilor sau cum se numea pe atunci “Tehnicoaplicativa”.

Ploua si l-am rugat pe Lok, mare incapatanat mare, sa mearga mai usor ca sa ne uitam dupa urmele vechiului traseu CFF sa vedem ce a mai ramas.
Pana aproape de Manastirea Suzana nu am vazut mare lucru. O urma de zid de sprijin la terasament si un picior de pod.

Cand am inceput sa “coboram” spre Cheia urmele au aparut: rambleu, cu intreruperi, este adevarat, si doua poduri vechi – numai picioarele si pereul. Toate pe partea dreapta a soselei spre Cheia.

Poate candva o sa refacem drumul si o sa batem cu piciorul traseul ca sigur sunt multe de vazut.
Speram sa nu ploua cand o vom face.

Cheia

Ne angajam la stanga si intram.
Mare lucru nu este de vazut.
Partea veche a localitatii se mai pastreaza pe marginea apei, prin jurul fostei tabere de vara si in lungul drumului vechi spre Cabana Rosu.
In rest numai constructii noi. Unele din ele nici nu au ce cauta acolo. Le statea mai bine la malul marii dar, deh, te pui cu gustul “apropitarului”.
Nu am facut fotografii ca nu am avut cum.
Singura cladire neschimbata este vechiul sediu PTTR. Dupa cum sta stinghera este posibil sa cada si ea sub lama buldozerului.

Iesim in nationala.
Ploua continuu.
Lasam pe stanga Manastirea Cheia si incepem sa urcam spre Pasul Bratocea.
Revad cu ochii mintii imagini de alta data cand pe serpentinele spre Bratocea bubuiau din esapamentele incinse la rosu bolizii de curse aflati in plina proba speciala a Raliului Brasovului si in aer plutea miros de cauciuc, ferodo si ulei ars.
Se pare ca nu numai eu am amintiri de pe traseu.
Lok isi aminteste de un coleg care a avut un accident groaznic de motocicleta pe ultimul viraj, ac de par, inainte de intersectia cu drumul spre Cabana Rosu.

Ploua continuu, obsedant, parca nu se mai termina.
Trecem de vechiul drum de la Cheia spre Rosu, urcam serpentinele, adevarate ace de par, spre Bratocea, atingem culmea si o luam la vale spre Baba Runca.

Baba Runca proba sperietoare a pilotilor de raliu.

Discutia se reia de parca nu ar fi fost intrerupta.
Uitasem pentru moment ca suntem trenulisti.
Ne uitam la munti. Muntii nostri ce au niste culori extraordinare.
Combinatii de verde. Combinatii date de coniferele inmugurite, de pajisti si de brazii mai batrani.
Simplu si frumos. Natura nu se chinuie sa ofere frumosul.
Fotografii facute direct din masina

Cautam imagini ce pot fi imortalizate pentru un evantual fundal de macheta cu trenulete electrice.

Ploaia, intelegand probabil intentiile noastre, se opreste.
Nu este soare, nu este senin dar nu mai ploua.
Mergem atenti la tot ce ne inconjoara.

Munti cu caciula inzapezita

Peisaje ce incanta privirea

O turma de oi

Primavara este acasa si se simte bine

Repornim desi ceea ce vedem in zare nu prevesteste nimic bun


Nici nu ne dam seama cand intram in Sacele.
Lok il suna pe Catalin care ne indruma spre locul unde se afla remorca automotorului CFPV.
Brasovul ne intampina cu soare si un cer cat de cat senin contrar la ce se vedea cateva zeci de minute mai devreme.

Trecem de Autocamioane Brasov si inainte sa o luam spre gara oprim la o cafea.
Fa fotografii daca poti ca nu poti.
Nu ploua dar sunt atatea steaguri ...
Si ce frumos se vedea Tampa.

Culmea culmilor! Lupul Alb nu si-a cumparat nicio masinuta desi era plin de ele si i-am recomandat cu caldura un Citroen 2CV cu duba.

Ne bem cafeaua, mai discutam de una de alta si plecam spre gara.
Ajungem. Parcam.
Coboram in pasajul subteran si iesim tocmai dincolo de liniile de marfa.
In fata, Tractorul.
La stanga un teren de sport, in spate liniile pe care stationeaza garnituri incarcate cu fier vechi si cisterne.
Din statie pleaca un Desiro si ceva frantuzesc.
Nu le bagam in seama si o luam la dreapta spre ce credeam noi ca sunt camine sau blocuri de nefamilisti.
Nu sunt.
Drumul se infunda.
Coboram printre linii si mergem in continuare la dreapta.
Ajungem la o cabina CFR si-l intrebam pe cel de acolo unde este str. Automotorului. Ne indica directia. Mergem cam 100 m inapoi spre cladirea statiei pe linii si facem iar 180 grade pe strada.
Pe dreapta vagoane de calatori.
Probabil revizia de vagoane.
Trecem fara a le arata interes.
Avem alte treburi.

Ultimul camin sau bloc de nefamilisti chiar este ultimul si departe al naibii. Abia cand am plecat si am venit pe linii ne-am dat seama ca era mult mai scurt drumul pe calea ferata sau daca din gara o luam direct la dreapta de la linia I.

Zarim remorca si ne indreptam spre ea.
Sade pe o parte ca un “taur ingenunchiat” in arena.


Nu mai are tampoanele. Cineva s-a invrednicit si a scos trei arcuri. Ruginita si beteaga are companie o remorca de 77 si un schelet de vagon acoperit.
Parca ar fi o imagine din cimitirul elefantilor.
Asa de bine ne-am pregatit ca din doua rulete si o stadie nu am luat cu noi decat clipboardul si aparatele de fotografiat.
Ei uite ca sunt de vina si eu cu ceva.
Facem fotografii, masuram cu clipboardul, ne cataram in remorci si vagon incercand sa facem cat mai multe fotografii cu detalii.

O voce de langa camine striga spre noi “Luati-le acasa!”
Le-am lua noi dar cum?
Langa un gard, cu perdelute la ferestre si flori in fata, ceva ce seamana cu un vagon de calatori pe doua osii. Nu ne dam seama exact ce este si nici nu facem fotografii pe motiv de “proprietate privata”.
Revenim la vechile remorci.
Mai facem cateva fotografii. Avem impresia ca nu am fotografiat tot.
Pana la urma o luam pe marginea caii ferate spre gara.
Se lucreaza la liniile de garare ce dau in doua depozite.

Din nou gara.
Coloana hidraulica …


… iar pe o bucata de linie sta in soarele de dupa amiaza 150.1114 …

Lok se duce sa ia ruleta de la masina iar unii nu rateaza ocazia sa se fotografieze cu monstrul …

Masuratori si fotografii pe locul mecanicului …

si de pe locul mecanicului …

Masuram placile cu inscriptiile si plecam la masina.

Desi intarziasem mai bine de doua ore fata de ce ne-am propus suntem multumiti de ce am facut pana acum.
Instantaneu ni se face foame.
Ii zic lui Lok sa ne recomande un restaurant sau mergem in Piata Sfatului si mancam la unul din restaurantele de acolo.
Ne duce direct la Casa Bistriteana.
Ne-am simtit excelent, mancarea buna dar parca prea multa.
Discutia a alunecat incet, incet de la cele vazute peste zi la trenulete electrice, la cele ce urmeaza.
Am vrea sa dam o raita prin centru. Daca tot suntem aici sa “luam” cu noi si niste fotografii cu orasul.
De la a vrea sa faci ceva pana la a face, uneori, este cale lunga.
Evident ploua.
Cat am stat la masa nu a cazut un strop si acum curge siroaie.
Ne urcam in masina si plecam spre Intorsura Buzaului.
Poate avem mai mult noroc pe drum.

Iesim din Brasov.
Nu stiu de ce dar atmosfera din masina a pierdut din veselia de dimineata, din veselia care ne-a insotit pana in Orasul de sub Tampa.
O fi de vina mancarea? Chiar sa ne fi molesit?
O fi de vina ce am aflat de la CFR-isti legat de locurile batute de noi cu piciorul?
O fi de la imaginea cu gust amar lasata de epavele remorcilor de automotor si vagon?
Nu ne dam seama si nici nu cautam raspunsuri.
Poate fiecare dintre noi rememoreaza filmul zilei si se gandeste la ce urmeaza.

Desi ar fi multe de spus despre cele doua cai ferate Brasov – Intorsura Buzaului si, mai ales, Buzau – Nehoiasu, cea de a doua, o linie privata cu o lungime de peste 70 km ale carei lucrari au inceput in 1907, fiind data in exploatare in 1909, ramane pentru un alt drum ce va incerca sa povesteasca intr-un reportaj ce am mai gasit.

Ne-am concentrat, daca a admira frumosul inseamna a te concentra, asupra drumului si a peisajelor …

… a frumusetii caselor din localitatile prin care am trecut fugariti de inserarea ce se lasa incet incet si de frica sa nu ajungem pre tarziu in noapte la barajul Siriu …

… oprind din cand in cand pentru a admira maiestria constructorilor de alta data, a podurilor …

… peste rauri …

… privind de departe caselele localitatilor “aruncate” pe munti sau incercand un zoom …

… trecand prin sate cu case frumoase si oameni gospodari dupa cum aratau locurile …

… neuitand cu desavarsire de calea ferata cu viaducte …

… si poduri, …

… descoperind tuneluri bine ascunse de vegetatie, …

… admirand natura de o parte si de alta a drumului si uitandu-ne spre soarele ce ne mangaie cu ultimele lui raze …

… iar toate astea in timp ce urcam rampe de pana la 10% spre Intorsura Buzaului.
Pandele si-a facut datoria si ne duce cuminte pe panglica de asfalt.

Intorsura Buzaului

Oprim, coboram din masina si nu ne mai saturam de frumos desi incepe sa ploua marunt...

… privind spre drumul pe carea am venit sau spre apus …

… sub arcul unui frumos curcubeu …

… chiar daca unii dintre noi au reactionat mai greu pana la urma si-au ocupat locul pentru o cat mai buna imagine …

… intorcand aparatul in toate directiile chiar daca ploua marunt …

… iar cu imaginea curcubeului proaspata in minte …

… incepem coborarea spre Buzau …

… si, incet incet, ajungem la coada lacului de acumulare …

… dar peisajul nu poate fi descris in cuvinte …

… stanci care te infricoseaza numai la gandul ca ar putea cadea pe sosea …

… dar trecem cu bine si oprim la baraj …

… dincolo de el …

… iar dincoace drumul ce coboara spre baraj si stancile martore a trecerii noastre …

… Lupul Alb face un tur de orizont cu aparatul de fotografiat si acolo, in departare, flutura steagul national si arde un foc, iar undeva pe o culme o casa singuratica …

Lasam in urma lacul si muntii din spatele lui …

Este din ce in ce mai intuneric si pornim mai departe.
Trecem cu viteza moderat prin localitati insotiti din loc in loc de calea ferata.
Am fi vrut sa urcam la Manastirea Ciolanul si sa dam o raita prin tabara de creatie dar este tarziu.
Ramane pe alta data cand vom veni sa mergem pe linia privata si pe linia de la Intorsura la Brasov.

Buzaul.
Il traversam si ne incadram spre Ploiesti.
Centura Ploiestiului.
DN1
Bucuresti.

Din nou acasa dupa o zi in care singurul lucru care ne-a impiedicat sa facem mai multe a fost ploaia.
Am hotarat ca prima iesire sa nu mai contorizeze multi kilometri.
Ne vom concentra pe un parcurs si vom incerca sa-l facem cat mai bine.

Cu riscul de a ma repeta voi spune ca toate fotografiile din statiile de cale ferata si unele informatii nu ar fi fost posibile fara ajutorul angajatilor CFR carora le multumim pentru sprijinul acordat.

inapoi la REPORTAJE

Text: LDH
Editare: FloS
Foto: Lok, Sesamcave, Lupul Alb si LDH.

Free Blog Counter