Nu, nu este vorba de actiunea initiata in vederea eliminarii pe cat posibil a masinilor uzate de pe drumurile noastre.
Ramanem tot la trenulete electrice si, in special, la macheta mult visata.
Cand trenuletele electrice se transforma dintr-un simplu impuls intr-o pasiune iar pasiunea aluneca usor, usor catre modelismul feroviar, pe langa visele noastre de a avea o colectie cat mai frumoasa se strecoara, asa, pe nesimtite, si visul de a avea o macheta functionala pe care sa rulam modelele.
In general incepem cu scheme ample, cu multe linii si macaze, cu relief cat mai mult, tunele, poduri si viaducte ca, pana la urma, sa ajungem la concluzia ca spatiul nu ne permite sa ne implinim visul.
Reveniti cu picioarele pe pamant ajungem la concluzia ca un modul functional sau semifunctional sau nefunctional este tot ce ne-am dorit.
Adio gari mari cu multe linii si bun venit unei halte sau al unei zone mici industriale.
O gara mica, o linie de garare, inierbata si ruginita, cu un capat de linie format dintr-o movila de pietris si un felinar montat in capatul unei traverse CF infipta in gramada de piatra, cu traverse vechi, albite de trecerea timpului din care s-a scurs de mult creozetul, ce scartie sub greutatea vagoanelor, poate primi printre multe altele un mic depozit de fier vechi amenajat la nivelul solului.
Pe linie un vagon gondola, cu usile deschise gata sa primeasca incarcatura de pe rampa, o macara mica, manuala sau un graifer stau pregatite pentru incarcare.
Cam asta ar fi peisajul general.
La fier vechi gasesti cam tot ce este metal si nu mai este de folos.
Nu o sa fac un inventar dar printre fiare contorsionate, table de toate formele si marimile, cabluri, sine si profile metalice sigur ai sa dai peste o caroserie de masina mai noua sau mai veche.
De aici ideea de a face o “Rabla”, o ruginitura de masina, care sa-si aibe locul ei in micul depozit de fier vechi.
De ales se poate alege orice model, de la autoturisme la autocamioane si autobuze, cu conditia sa fie la scara materialului rulant.
Ar mai fi o conditie care, daca ne ajuta indemanarea, poate fi ignorata dar eu nu am facut asta si am ales o macheta care are caroseria facuta din plastic subtire.
In cazul in care caroseria ar fi fost facuta dintr-un plastic gros munca depusa ar fi fost mult mai multa deoarece ar fi fost necesara o subtiere a acesteia.
In cazul de fata este vorba de un Mercedes 501 (Wiking) la scara 1:87.
Prima operatie facuta a fost sa demontez in parti componente autoturismul.
Nu pot spune ca a fost usor. Cei de la Wiking si-au facut foarte bine treaba si piesele, cu exceptia axelor si rotilor, sunt bine lipite.
Am luat caroseria si prima operatie facuta a fost decuparea unei usi.
Cu ajutorul unui burghiu am gaurit farurile pentru a simula lipsa acestora.
Am smirgheluit sigla de pe capota motorului, unele ornamente, am eliminat complet un stop de pe aripa spate si am taiat montantii acoperisului.
Dupa decupaje si smirghel am trecut la deformarea caroseriei.
Bine ar fi fost sa o fac clasic, in apa cat mai calda, dar nu am facut asa.
Crezand ca operatia poate merge mai repede am facut-o deasupra flacarii aragazului.
De deformat am deformat-o cum am putut mai bine incercand sa ma feresc cat mai mult de flacara. Nu am avut un plan anume pentru deformare si pe langa asta mi-a scapat caroseria pe aragaz, exact deaspra flacarii.
Desi plasticul este moale si foarte usor inflamabil pana la urma caroseria a scapat destul de usor.
Rezultatul operatiunilor facute de mine si al flacarii aragazului nu a fost chiar ce mi-am dorit.
Eu vroiam sa fac o masina usor deformata dar a iesit una care, mai de graba, a avut un grav accident.
Merge si asa.
Trebuie sa iasa ceva pana la urma.
Caroseria singura …
… si alaturi de celalate piese …
Dupa cum se observa si celelalte piese au fost taiate.
Bancheta din spate a fost aproape desfacuta in parti componente astfel incat sa pot face un unghi mai mare intre spatar si perna.
Am trecut la roti ca parca prea aratau frumos umflate si cu jentile proaspat vopsite.
O masina la fier vechi, si nu numai, are cauciucurile dezumflate iar in cazul meu masina a suferit un accident destul de urat asa ca in nici un caz nu puteam sa le las ca din fabrica.
Operatia de dezumflare a cauciucurilor este foarte simpla.
Incalzim cauciucul si apasam roata pe o suprafata plana.
Inclinand-o intr-o parte sau alta cauciul poate parea indoit spre exterior sau interior in functie de pozitia finala pe care dorim s-o dam rotii cand o punem inapoi pe masina.
Lipirea cu adeziv Revell si iat-o cu rotile montate
Dupa cum se observa am asezat rotile in asa fel incat sa dea o pozitie cat mai veridica masinii tinand cont de deformarile voite si fara voie.
La rotile din spate am pastrat axa ca si cum ar mai exista puntea.
In fata am eliminat axa lasand rotile ca si cum asa ar fi ajuns dupa ruperea suspensiei pe drepta si bara de directie.
De aici pozitia destul de ciudata a rotilor.
Am trecut la amenajarea interiorului si montarea altor elemente recuperate dupa demontarea masinii.
Am pus o bucata din sasiul masinii, bancheta din spate ca si cum cineva ar fi vrut s-o scoata din masina, o bucata din bara de protectie fata si chiar o incercare de geam spart dar care nu mi-a placut cum a iesit si am renuntat la el.
Este posibil sa mai fac o incercare cu geamul.
Cu toate piesele montate, desi nu-mi plac gaurile din capota motorului si acoperis, poate le fac ceva pana la urma ca prea arata urat, am trecut la etapa urmatoare a modelarii rablei.
Ea consta in patinarea modelului care, incazul de fata, inseamna “ruginirea” caroseriei si a celorlalte elemente metalice existente.
Operatia am facut-o cu ajutorul setului cod 61166 Noch – Patina Pulver folosind pensule de diferite marimi.
Setul contine un flacon cu un adeziv pe baza de apa si alte cinci cu pulberi de diferite culori.
Pulberile le putem obtine acasa, daca nu dorim sa folosim setul Noch, prin razuirea si macinarea cat mai fina a culorilor pastel.
Operatia de patinare incepe prin aplicarea unui strat subtire de solutie adeziva cu ajutorul pensulei din set.
Prima pulbere aplicata pe toata suprafata caroseriei si a celorlalte elemente a fost pulberea de culoare neagra.
Dupa inegrirea completa a modelului am trecut la aplicarea succesiva a nuantelor de maro, galben si alb.
Nu exista o reteta pentru zonele ce trebuie acoperite cu una sau alta dintre culori.
Pot spune ca aplicarea este mai mult un joc continuu pana obtinem nuantele care ne plac sau care corespund unei imagini reale.
Trebuie tinut cont de cateva reguli.
Rugina curge totdeauna de sus in jos.
Rugina nu este uniforma pe toate suprafetele depinzand foarte mult de cat de expusa intemperiilor sau nu este suprafata avauta in vedere.
La imbinarea tablelor rugina este mai multa si chiar pot aparea inflorituri ale tablei datorita strapungerii acesteia.
Cauciucurile nu ruginesc dar pot fi murdare de rugina.
Aceleasi operatii le-am facut si in interiorul caroseriei deoarece o caroserie rugineste ata la exterior cat si la interior.
Rezultatul final
A ramas sa-i caut un depozit de fier vechi pentru a o expune.
Probabil ca la interior voi planta niste iarba inalta ce va iesi prin parbriz iar pe langa si pe masina voi adauga diferite accesorii: bucati de tabla ruginita, cabluri, o canistra. Totul depinde de imaginatia de moment.
In orice caz nu trebuie puse foarte multe elemente deoarece riscam sa ascundem modelul sub un morman de fier vechi.
Text: LDH
Editare: FloS
Foto: LDH
